FRAM URSUL POLAR (3) Povestire pe scurt

de CEZAR PETRESCU

Capitolul V. Fram s-a născut departe în ghețurile polare

Când izbutea să adoarmă, Fram ursul polar își visa copilăria îndepărtată, pe care o uitase de multă vreme.
Visul era mereu același. Se născuse noaptea, în noaptea polară care durează șase luni, într-o peșteră de gheață. Afară se auzea viscolul, iar înauntru era teribil de frig, căci era ghiață de jur împrejur, și pe jos și pe tavanul peșterii.
Micul urs era cu mama,  îl apărau de frig blana mamei și laptele cald pe care îl găsea cu botișorul la sânul mamei.
Uneori, mama pleca să vâneze, iar puiul se speria și gemea, se văita, apoi adormea pe jumătate înghețat. Se trezea, încălzit, la pieptul mamei.
Mai târziu, mama l-a luat cu ea la vânătoare. Îl punea să meargă înaintea ei, ca să-l aibă tot timpul sub ochi, să-l apere de primejdii. După ce a sosit ziua polară, spre mirarea și spaima puiului de urs, ursoaica a pornit cu el la drum. Așa era menirea urșilor polari, să călătorească pe sloiurile de gheață plutitoare, să se oprească un timp unde era vânat din belșug - foci, morse, iepuri polari, pești - apoi să plece mai departe. A observat că mama lui respecta legea: nu ucidea decât pentru a mânca, nu ataca pui de animale, nici mamele care aveau pui lângă ele.
Au ajuns însă pe o insulă unde amândoi au auzit pentru prima oară lătrat de câine și au simțit pentru prima oară miros de om, fără să știe ce sunt acestea. Ursoaica, neîncrezătoare, ar fi plecat, dar sloiurile plutitoare fuseseră luate de ape și ei erau prizonieri pe insulă.

Capitolul VI. Omul, câinele și pușca

Când nu a mai simțit mirosul care îi dăduse de bănuit, ursoaica s-a liniștit. Tocmai atunci i-au apărut în față omul cu pușcă, însoțit de câine. Ocoliseră după un sloi, ca să nu îi aducă vântul mirosul lor. Ursoaica i-a văzut mici și pricăjiți, omul cu un bețigaș în mână, câinele alunecând cu ghearele pe gheață. S-a îndreptat spre ei ridicată în două labe, după obiceiul urșilor.
Omul o împușcă și o ucise. Puiului îi legă botul și labele, dar îl apără de câine. Veniră alți oameni, jupuiră blana mamei lui și tăiară carnea în bucăți. Eschimoșii erau mulțumiți, acum tribul avea mâncare bună timp de o săptămână. Puiul l-au zvârlit într-o colibă, iar în jurul lui s-au strâns copiii. Unul mai milos i-a dezlegat curelele, iar el s-a târât și s-a culcat pe blana mamei. Spera să o simtă că prinde iar trup și viață, dar nu a fost așa.

* * *

Urmează Fram ursul polar (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !