epopee de HOMER
După zece zile mai-marii oştirilor se adunară la sfat, iar Ahile îi ceru proorocului Calchas să le spună care e pricina mâniei lui Apolo. Acesta spuse că zeul este supărat că Agamemnon nu i-a respectat preotul şi că trebuie ca fiica să îi fie înapoiată, ca să stingă supărarea zeului. Agamemnon, supărat, spuse că o va înapoia pe Hriseis tatălui său, dar că, în schimb, îi va lua lui Ahile iubita, pe Briseis.
Ahile spuse că atunci el nu va mai ieşi pe câmpul de luptă şi va veni vremea când vor avea mare nevoie de el.
Aşa şi făcură, iar Ahile se retrase în cortul său şi plânse când i-o luară pe Briseis. Mama sa, zeiţa Tetis, îi ceru lui Zeus, tatăl ei, să îi ajute în lupte pe troieni, ca să-i facă pe ahei, mai ales pe Agamemnon, să înţeleagă cât de preţios este pentru ei neînfricatul Ahile.
A doua zi porniră lupta. În fruntea troienilor se aflau frumosul Paris şi puternicul Hector, fii ai regelui Priam. Paris îl provocă la luptă pe regele Menelaos, pentru ca lupta între ei doi să aleagă cui îi vor rămâne frumoasa Elena şi averile ei. Menelaos era cu mult mai puternic şi mai priceput în luptă decât Paris. Era cât pe aci să îi ia viaţa, dacă nu l-ar fi salvat Afrodita. Sub adăpostul unui văl fermecat, ea îl duse şi îl ascunse în palat, fără să vadă nimeni. Menelaos îl căută în zadar şi, negăsindu-l, porni o luptă crâncenă între ahei şi troieni.
Căzură mulţi viteji şi din partea troienilor şi din partea aheilor. Fu doborât si Enea, fiul zeiţei Afrodita şi al lui Anchise, văr al regelui Priam. Ar fi murit dacă nu l-ar fi apărat chiar mama lui, căci se amestecară şi zeii în bătălie. De partea troienilor erau Afrodita şi Marte şi Apolon. De partea aheilor, Atena şi Hera şi mulţi alţi zei. Zeus îi ajuta când pe unii, când pe alţii, după cum îl ruga Afrodita sau îi cerea Hera.
Cu ajutorul Atenei, aheii făcură prăpăd printre troieni şi degeaba îi făcură aceştia din urmă jertfe bogate, zeiţa nu putu să fie îmbunată. Hector trecu să îşi ia adio de la soţia lui, Andromaca şi de la fiul său, Astianax, apoi plecă la luptă împreună cu fratele său, Paris. Hector, potrivit obiceiului, provoca la luptă unul dintre vitejii ahei. Se alese uriaşul Aiax, luptător crud şi fioros. Se luptară pe viaţă şi pe moarte, dar niciunul nu izbuti să îl învingă pe celălalt. Lupta luă sfârşit fără un învingător şi un învins.
In zilele următoare troienii, cu Hector în frunte, îi fugăriră tare pe ahei. Agamemnon îşi dădu seama că are nevoie de ajutorul lui Ahile. Acesta însă refuză, spunând că nu va mai pune mâna pe lance până când Hector nu va ajunge să dea iureş la corabia lui.
Ahile spuse că atunci el nu va mai ieşi pe câmpul de luptă şi va veni vremea când vor avea mare nevoie de el.
Aşa şi făcură, iar Ahile se retrase în cortul său şi plânse când i-o luară pe Briseis. Mama sa, zeiţa Tetis, îi ceru lui Zeus, tatăl ei, să îi ajute în lupte pe troieni, ca să-i facă pe ahei, mai ales pe Agamemnon, să înţeleagă cât de preţios este pentru ei neînfricatul Ahile.
A doua zi porniră lupta. În fruntea troienilor se aflau frumosul Paris şi puternicul Hector, fii ai regelui Priam. Paris îl provocă la luptă pe regele Menelaos, pentru ca lupta între ei doi să aleagă cui îi vor rămâne frumoasa Elena şi averile ei. Menelaos era cu mult mai puternic şi mai priceput în luptă decât Paris. Era cât pe aci să îi ia viaţa, dacă nu l-ar fi salvat Afrodita. Sub adăpostul unui văl fermecat, ea îl duse şi îl ascunse în palat, fără să vadă nimeni. Menelaos îl căută în zadar şi, negăsindu-l, porni o luptă crâncenă între ahei şi troieni.
Căzură mulţi viteji şi din partea troienilor şi din partea aheilor. Fu doborât si Enea, fiul zeiţei Afrodita şi al lui Anchise, văr al regelui Priam. Ar fi murit dacă nu l-ar fi apărat chiar mama lui, căci se amestecară şi zeii în bătălie. De partea troienilor erau Afrodita şi Marte şi Apolon. De partea aheilor, Atena şi Hera şi mulţi alţi zei. Zeus îi ajuta când pe unii, când pe alţii, după cum îl ruga Afrodita sau îi cerea Hera.
Cu ajutorul Atenei, aheii făcură prăpăd printre troieni şi degeaba îi făcură aceştia din urmă jertfe bogate, zeiţa nu putu să fie îmbunată. Hector trecu să îşi ia adio de la soţia lui, Andromaca şi de la fiul său, Astianax, apoi plecă la luptă împreună cu fratele său, Paris. Hector, potrivit obiceiului, provoca la luptă unul dintre vitejii ahei. Se alese uriaşul Aiax, luptător crud şi fioros. Se luptară pe viaţă şi pe moarte, dar niciunul nu izbuti să îl învingă pe celălalt. Lupta luă sfârşit fără un învingător şi un învins.
In zilele următoare troienii, cu Hector în frunte, îi fugăriră tare pe ahei. Agamemnon îşi dădu seama că are nevoie de ajutorul lui Ahile. Acesta însă refuză, spunând că nu va mai pune mâna pe lance până când Hector nu va ajunge să dea iureş la corabia lui.
Pe mine m-a ajutat foarte mult.Vă mulțumesc!
RăspundețiȘtergereCu plăcere! Mă bucur mult că ți-am fost de folos!
Ștergere